92 de ani de la nașterea lui VASILE TOVARNIȚCHI

  În fiecare an, în prima duminică a lunii octombrie este marcată Sărbătoarea profesională a cadrelor didactice. Anul acesta sărbătoarea coincide cu aniversarea a  92 de ani de la nașterea lui Vasile Tovarnițchi, cunoscută personalitate din sfera          învățământului și a renașterii naționale românești nu numai în satul de baștină Carapciu pe Siret, dar și în toată regiunea Cernăuți, în Ucraina, România, Republica Moldova și fosta URSS.  

Cadrele didactice și levii de la liceul „Mihai Eminescu” Caraciu, împreună cu părinții și toți cei care l-au cunoscut personal, își amintesc cu profundă stimă și respect de Vasile Tovarnițchi, renumit pedagog, director al școlii medii din Carapciu, fondator al liceului „Mihai Eminescu” din satul Caraciu, promotor al renașterii naționale românești din Nordul Bucovinei.
În îndepărtatul an 2004, doamna Elena Dumitraş-Tovarniţchi, profesoară la Liceul „M.Eminescu” Carapciu a publicat un minunat articol intitulat “PRINTRE NOI”, în care descrie activitatea domnului Vasile Tovarnițchi și care cu deosebită plăcere îl republicăm întru amintirea Omului care a Sințit Locul.

PRINTRE NOI

S-a afirmat că trecerea unui om prin lume şi este viaţa. E posibil oare să descifrăm sensul vieţii, evidenţiind-o ca valoare sau chiar esenţă a valorilor ? Bineînţeles că da. Răspunsul este afirmativ, căci rămân în spatele noastre faptele, cele mai grăitoare şi adânci urme, lăsate de om pe pământ.

            Orice colţişor de lume îşi are oamenii cu care se mândreşte şi la care ţine în mod deosebit, oameni ce au sfinţit locul pe unde au trecut.

            Aşi încerca să reînvii în acest scop o figură proeminentă – pe cea a D-lui V.Tovarniţchi, viaţa căruia a fost o emanare de lumină sufletească, de înţelepciune, de cuget românesc, de blândeţe şi bunătate...

                            Cu firea D-lui s-ar potrivi de minune versurile lui G. Vieru din poezia Dar mai întâi…

                                                                      Dar mai întâi

                                                                       Să fii sămânţă,

                                                                       Tunet să fii,

                                                                        Ploaie să fii,

                                                                        Lumină să fii…

            Viaţa acestui Om a fost şi sămânţă, şi ploaie, şi tunet peste pământul unde a trecut.

            Din activitatea sa multilaterală se desprind idei ce ne servesc şi astăzi drept imbold în lupta pentru adevăr, în dragostea pentru cultul cărţii, în stima şi adâncul respect pentru cultura noastră naţională.

            Vasile Tovarniţchi, proeminent pedagog român din actuala reg. Cernăuţi, s-a născut la 2 octombrie 1930 în familia lui Ion  şi a Magdalenei Tovarniţchi, ţărani înstăriţi din Carapciu pe Siret, fostul judeţ Storojineţ.

            În 1937 începe învăţătura la şcoala primară din satul natal, absolveşte în 1942 patru clase şi este înscris la Liceul « Regele Ferdinand » din Storojineţ. Între 1945-1947 şi-a continuat învăţătura la Şcoala de 7 ani din Carapciu  după terminarea căreia îl aflăm învăţător la Pătrăuţii de Jos. Din 1949 până în 1952 este învăţător, apoi şef de studii la şcoala № 1 din Iordaneşti. Între anii 1948-1952 urmează prin corespondenţă Şcoala Pedagigică din Cernăuţi.

            După război profesează la Oprişeni, unde alături cu directorul şcolii

Zaharia Mihailiuc ( V.Tovarniţchi fiind numit şef de studii) ridică şcoala la o etapă demnă de numele unei instituţii de învăţământ. A participat cu suflet în totul: a condus corul şcolii, a iniţiat înscenarea comediei Piatra din casă  de V.Alecsandi, predând în acelaşi rând istoria.

            După anul 1955 până 1957  îndeplineşte funcţia de adjunct al directorului  Casei de copii din Carapciu.

            Calea spre noi cunoştinţe Dumnealui o va continua la Instututul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, absolvind cu menţiune facultatea de istorie. I s-a propus loc de muncă la catedra universitară, dar dânsul refuză din dragoste faţă de părinţi, sat, dar şi din acea mândrie de bucovinean care nu l-a părăsit niciodată. Timp de 2 ani va fi director al şcolii № 2 din Iordaneşti, apoi director al şcolii serale din Carapciu, director-adgunct la aceeaşi şcoală, iar din 1961 – director al Şcolii Medii din Carapciu în fruntea căreia s-a aflat fără întrerupere timp de 33 de ani, până la 26 martie 1994, când s-a stins din viaţă.

            Şcoala condusă de Dumnealui a simţit mâna unui  harnic gospodar, strălucit pedagog, îndrumător al profesorilor – începători.

            Îmi amintesc şi acum cât efort depunea ca noi, tinerii specialişti ( căci în 1973 am avut fericita ocazie să fiu îndreptată ca profesoară de limba şi literatura română la Carapciu, originară fiind din raionul Herţa) să devenim profesori de calitate. Cât tact pedagogic, câtă bunătate, câtă omenie !.. Orice sfat venit de la D-lui era unul înţelept folositor. De aceea colectivul de profesori al şcolii din Carapciu a fost mereu  monolit, urmărind acelaş scop, având aceleaşi interese.

            Îmi amintesc cu deosebită plăcere cum lua parte împreună cu noi la activitatea artistică, nu urmărind de undeva, ci cântând cu toţii, căci era un tenor neîntrecut. Recunosc că dacă am reuşit totuşi să ajung la sufletul copiilor, am făcut-o în mare măsură datorină Domniei Sale.

            A fost unul din inţiatorii şi membrii Societăţii de Cultură Românească „M.Eminescu”; a luptat pentru înregistrarea ei.

            Şcoala noastră revine la grafia latină printre primele în regiune, în 1989. V.Tovarniţchi a demonstrat că nu era nevoie de 7 ani, pentru a reveni la grafia amintită. Pleacă la Kiev, ducând cu sine pachete din caietele elevilor, care demult scriau româneşte.

Dumnealui a insistat ca în şcoala noastră să fie citit un curs nou „Istoria neamului” de predarea căruia a avut grijă.

            Lecţiile susţinute de Domnul Tovarniţchi erau  atât de bogate şi interesante că le reţineau în memorie pentru multă vreme şi elevii,  şi  profesorii.

            A condus mulţi ani „Şcoala tânărului director”, împărtăşindu-le măiestria de conducător şi profesor. A susţinut inovaţia. Întărea în acest scop legăturile profesionale cu colectivele pedagogice de la Lceul „Ştefan cel Mare” dun Suceva şi „Andrei Şaguna” din Braşov în schimb de experienţă şi aplicare a noilor metode.

            Prin insistenţa şi truda Dumnealui în 1985 este înălţată  clădirea nouă a şcolii. Costrucţia acestui edificiu a fost  una din cele mai mari realizări. I-a plăcut ordinea şi frumosul estetic, şi-a respectat colegii şi i-a iubit mult. Sub conducerea Domniei Sale  şcoala medie din Carapciu, apoi liceul „M.Eminescu” s-a menţinut printre şcolile de frunte în raion, în regiune şi nu numai.

            Român adevărat, i-a apreciat pe acei  ce iubeau neamul. De aceea a susţinut candidatura lui Ion Popescu, când acesta  este înaintat ca ales al poporului.

            Despre Vasile Tovarniţchi s-ar putea scrie cărţi, căci o activitate mai bogată şi un suflet mai ales rar se întâlneşte.

            Dacă trecând peste Siret poţi auzi „podul lui Tovarniţchi” sau „la liceul lui Tovarniţchi” asta înseamnă că sătenii nu l-au uitat şi faptele mari trăiesc în timp. Noi, cei care am muncit cândva alături, îl simţim şi acum printe  noi.

                                                                             Elena Dumitraş-Tovarniţchi, profesoară la

                                                                                    Liceul „M.Eminescu” Carapciu